Articole

Munca dependentă versus munca independentă - preview

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

 

“Munca este legea lumii moderne care nu are loc pentru leneşi, temeiul unui stat, bogăţia unui popor”

Mihai Eminescu



Munca poate fi considerată o activitate conştientă, manuală şi/sau intelectuală, desfăşurată spre un anumit scop, prin care omul efectuează, reglementează şi controlează prin acţiunea sa, fizică şi/sau intelectuală, în scopul producerii bunurilor cerute de satisfacerea trebuinţelor lui.

Munca poate fi prestată în diferite temeiuri juridice, de cele mai multe ori dreptul muncii, aici discutăm de raportul de muncă care se întemeiază pe un contract individual de muncă, dar și cazuri în care acesta nu operează ( munca pentru sine și familie ), raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sau ale cadrelor militare sau a funcționarilor publici cu statut special.

Relația de muncă, prin prisma Recomandării OIM 198/2006, se referă la toate categoriile de personal care au încheiate contracte de muncă, fie reglementate prin Codul Muncii, fie guvernate de legi speciale și reprezintă relația socială de subordonare juridică și economică în temeiul careia o persoană fizică prestează o muncă în beneficiul altei persoane fizice sau juridice, aceasta din urmă având obligația de a remunera și de a asigura condițiile necesare desfățurării activității.

Recomandarea OIM supune normelor protective ale legislației muncii și relațiile denumite de părți ”contract civil”, dar care de fapt ascund o relație de dependență echivalentă cu cele care definesc contractele de muncă, instituind principiul prevalenței realității juridice în raportul cu denumirea dată de părți contractului lor.

Recomandarea 198/2006 a OIM cuprinde și o serie de criterii după care relația de muncă ar putea fi identificată, indiferent de denumirea dată de părți.

 

Munca fără forme legale

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

 

urlMunca fără forme legale este una din problemele importante din domeniul muncii. Conceptul de muncă fără forme legale ( cunoscută şi sub denumirile muncă la negru, undeclared work, illegal work, informal work ) reprezintă orice activitate prestată în cadru legal şi plătită dar nedeclarată autorităţilor publice. Ca urmare a acestei definiţii activităţile care intră sub incidenţa Codului Penal sunt excluse.
Principalul motiv pentru care angajatorul şi angajatul participă la munca fără forme legale este cel economic.
Lucrul în economia „subterană” oferă oportunitatea de a creşte veniturile şi de a evita plata taxelor şi impozitelor către bugetul statului şi bugetele speciale şi drept urmare de a reduce costurile.
Există trei factori care contribuie la aceasta :
-    cererea crescândă a serviciilor speciale
-    reorganizarea industriei pe verticală, prin renunţarea la anumiţi furnizori
-    introducerea noilor tehnologii care deschid noi şanse şi noi sectoare de activitate
Munca fără forme legale este prezentă în general în sectoarele cu
muncă intensivă şi cu profit redus, cum sunt construcţiile, agricultura, comerţul, industria uşoară, în sectoarele în care costurile reprezintă un element important în derularea afacerii şi în sectoarele de hi-tech.
Pot fi identificate patru grupuri principale în care poate fi identificată munca fără forme legale :
-    cei care au un al doilea loc de muncă, sau mai multe
-    populaţia din categoria inactiv ( elevi, studenţi, personal casnic, etc. )
-    cei fără loc de muncă ( şomeri sau nu )
-    cetăţenii străini sau imigranţii ilegali
Vârsta şi sexul muncitorilor fără forme legale depind de sectorul în care aceştia lucrează.
Munca fără forme legale se poate analiza din două puncte de vedere : poate fi privită ca un avantaj personal sau ca o mare flexibilitate pe piaţa muncii sau ca o slabă adaptare a legislaţiei existente. În primul caz intervenţia trebuie orientată către sancţiuni şi campanii de identificare şi combatere a muncii fără forme legale, în al doilea caz politica de combatere a muncii fără forme legale trebuie concentrată pe prevenţie prin adaptarea legislaţiei improprii pentru a reflecta realităţile pieţei a muncii şi reducere a birocraţiei.

 

 

........

Munca fara forme legale  ( intregul material, 70 pagini, lucrare publicata in Revista Romana de Dreptul Muncii, 1/2005, Editura Rosetti, Bucuresti)

 

 

Cum se utilizează Taichi-ul, efectiv si eficient

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

 Ni hao

 san feng

Taichi-ul este o artă marţială ca şi judo sau karate, care, în loc să se concentreze pe atac şi apărare, el încorporează tehnici de respiraţie şi mişcări controlate pentru a îmbunătăţi sănătatea. Datorită „blândeţii” sale, practic, oricine poate face Taichi. Trebuie doar de să înveţi câţiva paşi pentru a fi sigur că utilizezi Taichi-ul în mod eficient, pentru a obţine beneficii maxime.


Pasul 1

Decide exact ceea ce vrei să obţii prin practica Taichi-ului. Taichi este o artă marţială, dar este „blând” şi „concentrat”, care foloseşte o serie de mişcări controlate pentru a canaliza energia din corp. Te poate ajuta să te relaxezi, să îmbunătăţească flexibilitatea şi echilibrul, precum şi de a spori rezistenţa musculară. Trebuie să ştii scopul tău înainte de a putea utiliza în mod eficient Taichi.


Pasul 2

Pe baza scopurilor tale, pentru ce vei învăţa Taichi, decide dacă preferi să mergi în clase speciale sau vei învăţa la domiciliu. Există cluburi de sănătate şi centre de fitness care au clase care vizează un anumit scop. De exemplu, ar putea fi o clasă de Taichi care vizează persoanele în vârstă şi persoanele cu artrită. Dacă, însă, doreşti să-ţi dezvolţi şi masa musculară, trebuie să cauţi clase care combina Taichi-ul, cu antrenamente de formare tradiţionale. Aceste cursuri orientate te vor ajuta să foloseşti Taichi-ul în mod eficient pentru obiectivele tale specifice. Dacă eşti în căutarea unor informaţii de ansamblu, generale, ar fi posibil să preferi să începi cu un DVD în intimitatea, căldura şi liniştea casei tale. Indiferent ce cauţi, eu recomand cu căldură clasele de taichi, unde vei beneficia de experienţa unui antrenor – sifu – şi vei constata că vei învăţa mult mai repede decât singur.

 

 

Cât durează să înveţi Taichi ?

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Ni hao

stepdiagram

Este o întrebare interesantă şi relativă. În primul rând ar trebui să vedem despre ce stil este vorba ( vezi articolul despre stilurile de taichi ) .
Stilul despre care voi vorbi, pentru că asta practic, este Yang .


O formă foarte cunoscută şi practicată este Yang short form, formă compusă din 24 de posturi diferite. Este o versiune simplificată de taichi, creată pentru prima dată în 1956 de către Comisia Naţională pentru Educaţie Fizică şi Sport a Republicii Chineze pentru a ajuta standardizarea antrenamentelor de wushu. Executarea acestei forme durează în mod normal între 4 şi 8 minute şi este potrivită pentru persoane de orice vârstă, şi în special pentru începători.
O altă formă populară este Yang Long Form, care are 108 posturi şi durează aproximativ 20 de minute pentru a o executa.
Deci avem, ca durată de execuţie, un interval considerabil, ceea ce se reflectă si asupra duratei de învăţare. În ceea ce urmează mă voi referii la forma 24 Yang
În al doilea rând ar trebui să definim noţiunea de „a învăţa”. În general durează între 2 şi 6 luni, 1,5 ore pe săptămână pentru a putea reproduce forma în mare , totuşi este bine să avem în vedere şi „interesul” celui care învaţă. Dacă consideri că asta vrei atunci răspunsul la întrebarea ta a fost dat.
În majoritatea cazurilor durează în jur de un an, uneori şi mai mult, de corecţii pentru a percepe detaliile de fineţe, şi de a reproduce forma la fel ca profesorul tău.

 

 

Învăţând Taichi-ul prin fişiere video

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Ni hao

tai master

Taichi-ul, artă marţiala internă chinezească care utilizează mişcări lente şi elegante, este o excelentă metodă de a întări picioarele şi dezvolta muşchii abdominali şi tendoanele genunchilor. Taichi-ul este deseori recomandat persoanelor în vârstă astfel încât nu este de mirare că este atât de des căutată pe internet pentru a fi învăţată.

Prezentarea taichi-ului pentru învăţare este de mult disponibilă în formate diferite, videocasete, CD-uri sau DVD-uri, iar mai nou în formate video pe internet ( torente şi diferitele site-uri de sharing – punere la dispoziţia tuturor de fişiere ).

Este posibil să înveţi taichi şi prin download-area de fişiere de pe internet, cu sau fără plată, însă aceasta este totuşi cea mai grea cale – nu şi imposibilă, cu câteva limitări – de a învăţa această artă marţială străveche. Modalitatea de a învăţa prin fişiere video se pretează cel mai bine celor care cunosc deja cel puţin o formă şi doresc să-şi dezvolte cunoştinţele învăţând o altă forme, din acelaşi stil sau unul diferit. Pentru începători învăţarea prin urmărirea pe calculator/televizor poate fi în cel mai bun caz frustrantă, dacă nu chiar o piedică în viitor ( se poate induce ideea că este un stil foarte greu de învăţat, ceea ce nu este adevărat )

Taichi-ul este format din mai multe mişcări numite forme, în care fiecare mişcare este compusă dintr-o serie de posturi în care coordonarea picioare, mâini şi corp este esenţială. În principiu fiecare mişcare durează destul de puţin – aproximativ 1-2 secunde, depinzând de stil. Învăţând prin fişiere video, durează aproximativ 15 secunde privirea mişcării, apoi reluarea de câteva ori până se crede că s-a înţeles întreaga mişcare. Pentru fiecare mişcare poţi „petrece” şi 30 de minute pentru a prinde detaliile. Acest lucru este frustrant pentru începători. În timp ce pentru cei mai „experimentaţi” este suficient să privească mişcarea şi să o înţeleagă aproape în întregime şi să o execute. Persoanele care cunosc deja o formă privesc în general succesiunea poziţiilor şi modalitatea de trecere de la o poziţie la alta.

Un alt risc al învăţării de pe calculator este faptul că fără instructor nu vei putea ştii dacă poziţia este corectă iar mişcarea a fost executată corect. De asemenea, ca în orice exerciţiu fizic, este posibil să te accidentezi ca urmare a forţării inutile a limitelor fizice. Un instructor îţi poate corecta poziţiile şi îţi poate spune dacă mişcările sunt incorecte, dacă genunchii nu sunt poziţionaţi corect faţă de picior. În plus, într-o clasă organizată poţi observa mişcările din mai multe unghiuri, fapt care te poate face să înţelegi mişcarea mai repede si mai corect, poţi observa comentariile făcute de instructor altor colegi sau poţi discuta cu colegii mai avansaţi metodele de a executa corect mişcările. Poţi întreba instructorul orice, fapt care nu-l poţi face dacă ai un fişier video după care înveţi.

În concluzie, învăţarea taichi-ului într-o clasă organizată este metoda cea mai bună. Astfel, îţi poţi dezvolta mult mai repede şi mai bine abilităţile privind coordonarea mişcărilor. În timp mişcările tale vor deveni mai graţioase şi mai puternice.

În final, scopul taichi-ului este cel de a pune în mişcare chi-ul ( energia ) prin tot corpul, fapt care, în general, necesită prezenţa unui instructor calificat .

Zaijian !