Taichi chuan-ul, care se traduce ca " Boxul perfecţiunii supreme ", provine din China, dezvoltându-se ca o formă de autoapărare. Descris ca fiind "meditaţie în mişcare," taichi-ul de azi este, în principal, practicat ca un exerciţiu care se derulează lent, cu mişcări fluide, curgătoare în scopul de a relaxa mintea şi corpul, compus dintr-o colecţie de mişcări şi posturi/poziţii numite forme
Există numeroase forme de taichi, care utilizează, în principal, acelaşi conceptele de bază. Principalele diferenţele sunt în poziţii/posturi şi în ritmul mişcărilor. Există mai mult de o sută de forme care se practică. Persoanele care spun că practică taichi de fapt execută una din multele forme de taichi.
Formele diferă între ele în funcţie de stil, în funcţie de maestrul care le predă, în funcţie de conformaţia corporală şi personalitatea persoanei.
Taichi Chuan este o artă marţială folosită în special pentru a îmbunătăţii sănătatea, a creşte durata de viaţă sau a reduce stresul, dar nu numai. Beneficiile acestei arte marţiale sunt mult mai multe, le puteţi găsi pe net foarte uşor, sau le voi pune eu într-un post viitor.
La nivelul începătorilor, taichi-ul este format din mişcări deliberat lente între diversele poziţii într-o ordine bine stabilită, cunoscute sub numele de forme.
Unele stiluri de taichi au şi o manifestare mai rapidă a mişcărilor şi cu implicaţii în situaţii de luptă.
Beneficii
Taichi-ul oferă o mulţime de beneficii privind sănătatea şi este potrivit oricărei persoane, tânăr sau mai în vârstă, subţire sau nu, flexibil sau mai puţin flexibil. Posturile şi formele pot fi modificate după dorinţa fiecăruia. Câteva din beneficiile cheie ale taichi-ului fiind îmbunătăţirea stabilităţii, creşterea forţei şi a flexibilităţii, reducerea stresului şi îmbunătăţirea circulaţiei sângelui. De asemenea ajută la restabilirea stării de calm şi linişte interioară.
Forme uzuale
Forma 24 Beijing
Această formă este compusă din 24 de posturi* diferite. Este o versiune simplificată de taichi, creată pentru prima dată în 1956 de către Comisia Naţională pentru Educaţie Fizică şi Sport a Republicii Chineze pentru a ajuta standardizarea antrenamentelor de wushu. Executarea acestei forme durează în mod normal între 4 şi 8 minute şi este potrivită pentru persoane de orice vârstă, şi în special pentru începători. De aceea este şi aşa de populară.
Forma lungă Yang
Forma lungă Yang are 103 sau 108 posturi, depinzând de şcoală care predă şi durează între 25 şi 30 de minute pentru a o executa. Pentru a ajuta executarea acestei forme, ea este împărţită în 3 secţiuni care pot fi executate în 5-10 minute fiecare.
Forma scurtă Yang
Pentru că forma lungă, tradiţională, este greu de învăţat, a fost creată o formă mai simplă. Această formă are 37 de posturi şi este similară cu forma lungă însă s-au eliminat posturile care se repetă. Executarea acestei forme durează aproximativ 10 minute.
Forma 42
Această formă a fost creată pentru a îmbina diversele forme de taichi practicate în întreaga lume. Se bazează pe posturi alese din stilurile Chen, Yang, Sun şi Wu. Include 42 de posturi diferite şi executarea durează între 5 şi 10 minute.
Forma 32 de sabie
Această formă se bazează pe stilul Yang şi conţine 32 de mişcări împărţite în patru secţiuni. Executarea formei durează 3 minute. Este potrivită pentru orice persoană şi în special persoanelor mai în vârstă datorită faptului că nu are un caracter sportiv. Există o mulţime de variaţii ale acestei forme şi cu un număr diferit de posturi în formă.
* nu confundaţi posturile/poziţiile cu numărul de miscări. o poziţie poate conţine mai multe mişcări
Stiluri
Chen Tai Chi
Cel mai cunoscut stil de taichi este stilul Chen, care a fost creat de către Chen Changxing din satul Chen din provincia Henan din China în 1600. Stilul Chen, cunoscut şi sub numele de Lao Jia sau Vechea structură, este caracterizat printr-un număr mai mic de posturi, mai joase şi mai variate, prin amestecul de mişcări viguroase şi suple care uneori în traiectoriile lor circulare culminează cu adevărate manifestări explozive de forţă. Celelalte forme populare de taichi provin din stilul Chen.
Yang Tai Chi
Stilul Yang este stilul cel mai popular dintre stilurile de taichi şi cel mai frecvent practicat. Este cunoscut şi ca şcoala Da Jia sau Marea Structură. Fondatorul său, Yang Lu Chan (1799-1872), originar din provincia Hebei şi elev al clanului Chen, îl introduce în Beijing în 1852, de unde se extinde în toată ţara. Această expansiune se datorează în acelaşi timp şi faptului că Yang Lu Chan şi-a câştigat o reputaţie de luptător invincibil, străbătând ţara ca unul dintre cei mai celebri maeştri de kung-fu ai epocii sale. Nepotul lui Yang Lu Chan, numit Yang Cheng Fu (1883-1936) a eliminat mişcările rapide şi bruşte a stilului Chen şi le-a înlocuit cu un ritm lent de executare pentru a putea fi practicat de copii şi bătrâni. În această formă a ajuns stilul Yang în zilele noastre, ca o şcoală de mişcări lente şi continue, de posturi ample şi naturale. Acesta este momentul în care taichi chuan-ul încetează să fie practicat de unii ca artă marţială pentru a fi practicat în scop terapeutic.
Sun Tai Chi
Stilul Sun, cunoscut ca Huobu Jia sau Structura Paşilor Vii şi dezvoltat de Sun Lu Tang, discipolul lui Hao Weizhen, a fost creat la începutul anilor 1900. Sun taichi-ul ale cărui mişcări sunt rapide, este caracterizat prin o mare activitate a picioarelor şi prin mişcările sale unice ale picioarelor, când un picior se mută înainte sau înapoi, celălalt picior îl urmează. Forma Sun este, de asemenea, bine-cunoscută pentru mişcările elegante şi pentru mişcările cu palma deschisă. Poziţiile ridicate şi posturile elegante fac din stilul Sun unul popular şi propice pentru persoanele în vârstă şi a celor care, se refac după accidentări sau se află în recuperare fizică.
Wu Tai Chi
Stilul Wu a fost popularizat de Wu Jiang Quan (1870-1942), Wu Jiang Quan era discipolul lui Yang Lu Chan, şi este cunoscut şi ca Structura Mediană .Wu Tai Chi-ul este caracterizat prin utilizarea de arme, posturi moderate şi mişcări flexibile. Acest stil se concentrează asupra presiunii exercitate asupra punctelor de pârghie, săriturilor şi a mişcărilor din picioare. Wu TaiChi-ul foloseşte poziţii înguste cu picioarele plasate destul de apropiat, şi paralele cu un altul.
Wu Hao Tai Chi
Alt stil Wu, dezvoltat de Wu Yu Xiang la sfârşitul secolului al XIX-lea (acest Wu se scrie diferit) şi cunoscut de asemenea ca Xiao Jia sau Mica Structură sau stilul Hao pentru că a fost popularizat de Hao Weizhen, discipol al lui Wu Yu Xian. Fondatorul stilului Wu Hao a învăţat stilul Yang de la Yang Luchan însuşi apoi el a plecat să studieze stilul Chen. Astfel stilul Wu Hao care implică forme subtile, mişcări scurte şi poziţii înalte, se caracterizează prin executarea mişcărilor circulare de mică amplitudine. Se concentrează în principal pe dezvoltarea internă de energie, sensibilitate, calm şi echilibru. Această formă de Taichi-ul este rareori văzută astăzi.
Zaijian
