“Munca este legea lumii moderne care nu are loc pentru leneşi, temeiul unui stat, bogăţia unui popor”
Mihai Eminescu
Munca poate fi considerată o activitate conştientă, manuală şi/sau intelectuală, desfăşurată spre un anumit scop, prin care omul efectuează, reglementează şi controlează prin acţiunea sa, fizică şi/sau intelectuală, în scopul producerii bunurilor cerute de satisfacerea trebuinţelor lui.
Munca poate fi prestată în diferite temeiuri juridice, de cele mai multe ori dreptul muncii, aici discutăm de raportul de muncă care se întemeiază pe un contract individual de muncă, dar și cazuri în care acesta nu operează ( munca pentru sine și familie ), raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sau ale cadrelor militare sau a funcționarilor publici cu statut special.
Relația de muncă, prin prisma Recomandării OIM 198/2006, se referă la toate categoriile de personal care au încheiate contracte de muncă, fie reglementate prin Codul Muncii, fie guvernate de legi speciale și reprezintă relația socială de subordonare juridică și economică în temeiul careia o persoană fizică prestează o muncă în beneficiul altei persoane fizice sau juridice, aceasta din urmă având obligația de a remunera și de a asigura condițiile necesare desfățurării activității.
Recomandarea OIM supune normelor protective ale legislației muncii și relațiile denumite de părți ”contract civil”, dar care de fapt ascund o relație de dependență echivalentă cu cele care definesc contractele de muncă, instituind principiul prevalenței realității juridice în raportul cu denumirea dată de părți contractului lor.
Recomandarea 198/2006 a OIM cuprinde și o serie de criterii după care relația de muncă ar putea fi identificată, indiferent de denumirea dată de părți.
Potrivit art. 13 din Recomandare, constituie criterii care pot indica existența unei relații de muncă:
- activitatea
- se desfășoară sub controlul angajatorului
- presupune integrarea lucrătorului în organizarea intreprinderii
- se realizează în principal sau exclusiv în beneficiul unei alte persoane
- trebuie efectuată de către lucrător
- se efectuează după un program specific
- se efectuează la un loc de muncă specificat
- presupune o anumită durată și are o anumita continuitate
- necesită disponibilitatea lucrătorului
- implică furnizarea de materiale și echipamente de către angajator
- remunerația
- este plătită periodic
- constituie singura sursă sau sursa principală de venit a lucrărului
- include asigurarea de plăți în natură : hrană, cazare, transport
- include plata diurnei în cazuri de deplasare
O parte din acestea apar în Codul fiscal privind reconsiderarea activității.
