3. Munca independentă. Reconsiderarea

Legislația muncii anterioară anului 2003, Legea 83/1995 privind măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, prevedea la art. 2 faptul ca, în anumite situații, muncă putea fi prestată și în baza unor convenții civile de prestări servicii, de exemplu, pentru desfășurarea, cu regularitate, a unor activități ce nu depășesc, în medie, 3 ore pe zi, în raport cu programul lunar de lucru.  Legislația muncii actuală nu mai prevede această excepție de la regula conform căreia munca se poate presta doar în baza unui contract individual de muncă.

2. Munca independentă

Munca independentă poate fi prestată, în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de persoanele fizice autorizate, de către întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, de persoanele fizice autorizate, întreprinzători persoane fizice titulari ai întreprinderii individuale, membrii familiilor care constituie întreprinderile familiale, precum și de persoanele fizice care exercită profesii liberale, completată prin Legea nr. 4/2014.

“Munca este legea lumii moderne care nu are loc pentru leneşi, temeiul unui stat, bogăţia unui popor”

Mihai Eminescu

Munca poate fi considerată o activitate conştientă, manuală şi/sau intelectuală, desfăşurată spre un anumit scop, prin care omul efectuează, reglementează şi controlează prin acţiunea sa, fizică şi/sau intelectuală, în scopul producerii bunurilor cerute de satisfacerea trebuinţelor lui.

Munca fără forme legale este una din problemele importante din domeniul muncii. Conceptul de muncă fără forme legale ( cunoscută şi sub denumirile muncă la negru, undeclared work, illegal work, informal work ) reprezintă orice activitate prestată în cadru legal şi plătită dar nedeclarată autorităţilor publice. Ca urmare a acestei definiţii activităţile care intră sub incidenţa Codului Penal sunt excluse.

Taichi chuan-ul, care se traduce ca " Boxul perfecţiunii supreme ", provine din China, dezvoltându-se ca o formă de autoapărare. Descris ca fiind "meditaţie în mişcare," taichi-ul de azi este, în principal, practicat ca un exerciţiu care se derulează lent, cu mişcări fluide, curgătoare în scopul de a relaxa mintea şi corpul, compus dintr-o colecţie de mişcări şi posturi/poziţii numite forme